In articolul curent o sa postez cateva filme cu animale salbatice si o sa povestesc despre experienta mea din timpul filmarii animalelor salbatice cu DSLR-ul.
De cativa ani buni, DSLR-urile au si functie de filmare.
Functie criticata la inceput de utilizatorii de DSLR-uri si inclusiv de mine, s-a dovedit pana la urma utila.
Avantajele sunt clare.
In primul rand e avantajul portabilitatii, nu mai trebuie sa cari o camera suplimentara pentru video.
Apoi calitatea imagini, marimea senzorului, posibilitatea de folosi obiective bune.
In ultime vreme am folosit constant filmarea de pe DSLR-ul meu (Olympus E-5) si am fost incantat de rezultate. Toate filmele pe care le voi posta aici sunt facute cu E-5 si Zuiko 50-200mm ED.
Sunt cateva aspecte care trebuie luate in considerare atunci cand se filmeaza cu DSLR-ul:
1. DSLR-urile nu sunt optimizate pentru filmare : obiectivele focalizeaza greu in modul live-view, uneori imprecis, fac zgomot care se inregistreaza pe coloana sonora.
Au aparut deja modele de camere fara oglinda cu senzor mare si cu obiective optimizate pentru filmare (exemplu : Panasonic GH3, Olympus E-M5).
Din pacate DSLR-urile au evoluat mai putin in directia asta.
Consecinta este ca cel care filmeaza trebuie sa faca multe artificii pentru obtinerea unei filmari de calitate (de ex. sa faca focalizare manuala in anumite situatii).
2. Stabilizarea este foarte importanta pentru obtinerea unui film de calitate.
Multe camere au stabilizare care insa nu ajuta fundamental in modul video, mai ales cand se folosesc focale lungi. Ideal e sa se foloseasca trepiedul.
Aici mai apare o problema datorata senzorilor CMOS si a obturatoarelor electronice (rolling shutter). Din cauza modului cum functioneaza obturatoarele electronice, obiectele in miscare din cadru sufera distorsiuni geometrice, se intind de parca ar fi facute din jeleu. Problema nu e doar la obiecte in miscare, si tremuraturile genereaza ele insele efect de jeleu.
Cu DSLR-ul montat pe trepied, nu am avut probleme. Aici am filmat niste lebede pe apa cu camera pusa pe trepied:
De foarte multe ori nu am trepiedul la mine si chiar atunci se intampla sa am mare nevoie de el. Va suna cunoscut ? :)
In astfel de momente o fac pe lunetistul : incerc sa tin camera cat mai fix, eventual sa o sprijin de ceva. De multe ori am pus camera pe genunchi. Oricat m-as stradui, filmele tot tremurate ies, mai mult sau mai putin.
Cand sunt mai putin tremurate filmele, merg reparate cu Deshaker, un plugin pentru VirtualDub. Cand sunt prea tremurate, VirtualDub-ul da chix.
Am aici un exemplu de film tremurat si stabilizat cu Deshaker, care a stabilizat intr-adevar cadrele, dar nu a reusit deloc sa corecteze efectul de jeleu. Vezi mai jos cum se "intinde" imaginea in filmul cu potarnichi :
Deshaker-ul are si modul de corectie pentru "rolling shutter" dar care practic nu are niciun efect.
Asa se face ca am adunat o colectie de filme tremurate. Nu speram ca o sa reusesc sa le repar vreodata.
In momentul cand am descoperit Adobe After Effects CS6, am pasit intr-o noua era a editarii video. Adobe After Effects are un modul de stabilizare "Warp Stabilizer" care stie sa corecteze si efectul de jeleu.
A fost pur si simplu fabulos programul. Cu el am reusit sa repar toate filmele tremurate. Rezultatele mi s-au parut excelente.
Postez aici o comparatie intre Virtual Dub si Adobe After Effects, un filmulet tremurat stabilizat cu ambele programe :
Diferente clare intre rezultatele celor doua programe.
VirtualDub stabilizeaza bine dar nu stie sa corecteze efectul de jeleu.
AAE stabilizeaza si corecteaza efectul de jeleu. Rezultatul este excelent.
Aici este filmul complet stablizat cu AAE :
3. Mai este un dezavantaj care rezulta din rezolutia filmului.
Cand fotografiez,pozele au rezolutie mare si ramane loc destul pentru decupaje (crop-uri). Foarte des decupez.
DSLR-ul meu filmeaza doar HD, deci pozele sunt redimensionate la 1Mp atunci cand sunt injectate in cadrele filmului. Se pierde foarte multa rezolutie si nu prea se mai pot face decupaje.
Cu alte cuvinte, sunt obligat sa ma apropii mai mult atunci cand filmez decat atunci cand pozez.
La unele modele de camere s-a rezolvat problema asta. De exemplu la Panasonic GH2 sau Olympus E-M5 s-a implementat un teleconvertor digital care decupeaza din imaginea originala. Teleconvertorul digital mi se pare neinteresant pentru fotografiere (decupaje se pot face si mai tarziu), insa este extrem de util la filmare.
4. Filmele sunt foarte sensibile la setari gresite.
La filmare, daca s-a gresit expunerea nu se mai poate face mare lucru, in timp ce la fotografiere, daca se alege formatul raw se pot recupera usor poze cu expunerea gresita.
Culorile si balanta de alb ale filmelor se pot imbunatati cu diverse pluginuri. AAE are o colectie impresionanta de filtre pentru filme.
5. La filme HD mai exista dezavantajul spatiului ocupat de fisiere. Trebuie carduri si harddiscuri mari. Pentru filme cu rezolutie mare trebuie si putere de procesare : calculator cu procesor rapid, multa memorie.
Cum procedez cand filmez animale salbatice ?
In primul rand incerc sa stabilizez camera. Daca nu am trepiedul la mine, incerc sa pun camera pe un suport/obiect fix. Au fost situatii in care, neavand nimic la indemana, m-am asezat in pozitie de ghemuit si am pus camera pe unul din genunchi.
Apoi trec camera in modul live-view si reglez atent expunerea.
Gandesc incadrarea in asa fel incat sa ramana destul spatiu in jurul subiectului penru o stabilizare ulterioara, la editare. O incadrare foarte stransa nu lasa loc de stabilizare la editare, pentru ca stabilizarea digitala decupeaza intotdeauna din cadrul original.
La sfarsit prefocalizez si incep filmarea.
In timpul filmarii nu mai focalizez decat daca e neaparata nevoie.
Camera are si focalizare continua, dar nu o folosesc din cauza ca merge greu iar sunetele scoase de obiectiv se inregistreaza pe coloana sonora a filmului.
La sfarsit deschid filmele cu Adobe After Effects, le stabilizez daca e cazul, eventual aplic cateva filtre suplimentare : reglaj culori, "sharpness", "unsharp mask", contrast si luminozitate.
O sa inchei articolul cu cateva filme editate cu VirtualDub sau cu Adobe After Effects.
joi, 25 octombrie 2012
marți, 9 octombrie 2012
Taramul PET-urilor
De cand fac fotografie "wildlife", am in permanenta fotografii ale caror fundal este compromis de deseuri, reziduuri, pet-uri, elemente ale "civilizatiei"...etc. In unele fotografii aceste gunoaie iau chiar prim-planul.
La inceput am sters pozele considerandu-le nereusite. De curand m-am gandit ca ar fi bine sa le pastrez si sa le postez in speranta ca trezesc in unii oameni ultimele farame de bun simt si civilizatie.
Cele mai mari probleme sunt pe baltile de langa marile orase unde multi pescari sau iubitori de natura isi petrec timpul liber. Multi dintre ei lasa dezastru in urma lor : hartii, resturi de mancare, sticle de plastic. Unele gunoaie ajung in apa, altele raman pe mal.
Imi amintesc ca am vazut la un moment dat un starc cenusiu care inghitea o punga de plastic. Sigur nu l-a ajutat la digestie.
Ce ironie - sa fii iubitor de natura, dar sa lasi dezastru in urma ta. Unde o sa mergi data viitoare, om fara minte, daca ai murdarit si ultimul colt curat de natura ?
Atunci cand fac poze pe baltile astea, trebuie sa fiu foarte atent si la ce e in fundal, sa nu prind in cadru si gunoaie.
Hai ca m-am intins cam mult la vorba! Sa mai vorbeasca si pozele!
Am aici 3 pui simpatici de chirighita care stau impreuna cu mama lor pe un PET:
In ultima vreme malurile apelor sunt vanate de catre "dezvoltatorii" imobiliari si promovate ca zone de lux. Ca ciupercile dupa ploaie apar constructii noi pe malul apelor. Pe langa faptul ca "civilizeaza zona" si exercita o presiune constanta asupra animalelor, mai si polueaza vizual mediul.
Aici doi pui de chirighita stau pe o bucata de polistiren, iar partea de jos a imaginii este poluata de reflexia in apa a unui gard.
In poza de mai jos am suprins o lisita cu pui pe cuib. Foarte frumos moment numai ca in fundal am prins si o cutie de bere aruncata probabil de un pescar.
Un starc de noapte parca face surfing pe un PET turtit :
Un starc de noapte vaneaza de pe un cauciuc de masina :
Pe un alt cauciuc se usuca la soare niste juvenili de lisita :
Sunt la Cheile Dambovicioarei, urmaresc si pozez de zor o mierla de apa. Apa binenteles ca e plina de gunoaie. Eforturile care se fac pentru a pastra zona curata sunt compromise de hoardele de turisti care lasa constant in urma lor tone de gunoaie.
Mierla mea se misca intruna prin apa in cautarea hranei. Ma straduiesc sa prind un unghi bun. In cele din urma reusesc sa pozez bine mierla chiar atunci cand se opreste pe un pet.
Sunt undeva in camp si reusesc sa pozez o potarniche. Potarnichea este un subiect greu de pozat; ma bucur mult cand reusesc o poza buna cu ea. Poza a iesit bine numai ca o punga multicolora din fundal distrage atentia de la subiect.
Usor usor ne sufocam cu gunoaie.
La inceput am sters pozele considerandu-le nereusite. De curand m-am gandit ca ar fi bine sa le pastrez si sa le postez in speranta ca trezesc in unii oameni ultimele farame de bun simt si civilizatie.
Cele mai mari probleme sunt pe baltile de langa marile orase unde multi pescari sau iubitori de natura isi petrec timpul liber. Multi dintre ei lasa dezastru in urma lor : hartii, resturi de mancare, sticle de plastic. Unele gunoaie ajung in apa, altele raman pe mal.
Imi amintesc ca am vazut la un moment dat un starc cenusiu care inghitea o punga de plastic. Sigur nu l-a ajutat la digestie.
Ce ironie - sa fii iubitor de natura, dar sa lasi dezastru in urma ta. Unde o sa mergi data viitoare, om fara minte, daca ai murdarit si ultimul colt curat de natura ?
Atunci cand fac poze pe baltile astea, trebuie sa fiu foarte atent si la ce e in fundal, sa nu prind in cadru si gunoaie.
Hai ca m-am intins cam mult la vorba! Sa mai vorbeasca si pozele!
Am aici 3 pui simpatici de chirighita care stau impreuna cu mama lor pe un PET:
In ultima vreme malurile apelor sunt vanate de catre "dezvoltatorii" imobiliari si promovate ca zone de lux. Ca ciupercile dupa ploaie apar constructii noi pe malul apelor. Pe langa faptul ca "civilizeaza zona" si exercita o presiune constanta asupra animalelor, mai si polueaza vizual mediul.
Aici doi pui de chirighita stau pe o bucata de polistiren, iar partea de jos a imaginii este poluata de reflexia in apa a unui gard.
In poza de mai jos am suprins o lisita cu pui pe cuib. Foarte frumos moment numai ca in fundal am prins si o cutie de bere aruncata probabil de un pescar.
Un starc de noapte parca face surfing pe un PET turtit :
Un starc de noapte vaneaza de pe un cauciuc de masina :
Pe un alt cauciuc se usuca la soare niste juvenili de lisita :
Sunt la Cheile Dambovicioarei, urmaresc si pozez de zor o mierla de apa. Apa binenteles ca e plina de gunoaie. Eforturile care se fac pentru a pastra zona curata sunt compromise de hoardele de turisti care lasa constant in urma lor tone de gunoaie.
Mierla mea se misca intruna prin apa in cautarea hranei. Ma straduiesc sa prind un unghi bun. In cele din urma reusesc sa pozez bine mierla chiar atunci cand se opreste pe un pet.
Sunt undeva in camp si reusesc sa pozez o potarniche. Potarnichea este un subiect greu de pozat; ma bucur mult cand reusesc o poza buna cu ea. Poza a iesit bine numai ca o punga multicolora din fundal distrage atentia de la subiect.
Usor usor ne sufocam cu gunoaie.
miercuri, 25 iulie 2012
Sesiune de pozat drepnelele negre
Un articol in care veti gasi poze si lucruri interesante despre drepnelele negre.
O sa incep prin a povesti cate ceva despre pasarile care ma fascineaza si voi continua cu pozele pe care le-am facut intr-o sesiune de pozat drepnele negre.
Drepnelele sunt fiinte deosebite, speciale, au uimitoarea particularitate de a-si petrece tot timpul in zbor, cu exceptia momentelor cand stau la cuib. Se hranesc in zbor, se imperecheaza in zbor, beau apa din zbor.
Am observat ca la noi, in Romania, prefera sa faca cuiburile in podurile caselor vechi. Pentru acces folosesc sparturile de sub streasina. Doua poze facute la Busteni (Prahova), langa una din casele din centru :
Avand in vedere ca sunt aproape tot timpul in zbor, sunt greu de pozat decat daca nu ai acces la podul in care si-au facut cuiburile. Cum de cele mai multe ori accesul nu este posibil, oportunitatile de a le poza se reduc strict la momentele cand sunt in aer.
Cu o silueta proiectata impecabil pentru viteza, zboara foarte rapid, cu schimbari bruste de directie si pun la incercare posibilitatile sistemului de focalizare al camerei si abilitatea fotografului de a le incadra si urmari traiectoriile.
Parca sunt gauri negre, parca absorb toata lumina care cade pe ele. Ca sa iasa bine expuse/luminate, trebuie pozate atunci cand e lumina foarte buna.
Am vazut pe internet o harta cu distributia drepnelei in Romania. Pe harta respectiva drepneaua aparea doar pe litoral, in jud. Bacau si in cateva judete din vestul Romaniei. Eu am vazut drepnele cam peste tot. Nu cred ca e zona din tara unde sa nu fie si drepnele.
Aflat intr-o mica excursie pe Rucar-Bran, am descoperit un loc unde drepnele isi facusera cuiburi in podurile caselor vechi si cum nu reusisem inca sa fac poze bune cu drepnele in zbor, mi-am propus sa incerc sa le pozez aici.
M-am trezit dis-de-dimineata ca sa prind lumina buna.
Drepnelele se intorc frecvent la cuib pentru a hrani puii si au traiectorii de zbor previzibile.
M-am pozitionat intr-un loc pe unde treceau multe drepnele si am inceput sa le pozez:
Nu erau doar drepnele, erau si lastuni :
In timp ce eram atent la drepnele, am vazut un stol de porumbei domestici zburand cu viteza si in dezordine. Nu le-am dat atentie si rau am facut. Ii urmarea un uliu porumbar. Cand am realizat ce se intampla am ridicat repede camera spre el si am reusit sa-l pozez in timp ce urmarea porumbelul :
A ratat atacul, a incetinit si s-a indepartat usor, escortat de drepnele:
Pe unul din gardurile de langa mine am vazut o codobatura, pasare destul de comuna aici in zona. A fost cooperanta:
Dupa ce am terminat cu drepnelele, m-am dus pe chei si am descoperit un exemplar tanar de mierla de apa. Dimineata nu prea e lumina pe chei. Greu de facut poze bune in astfel de conditii.
Am si filmat pescarelul:
A fost o iesire reusita. Sunt fericit ca am reusit in sfarsit poze bune cu drepnele.
O sa incep prin a povesti cate ceva despre pasarile care ma fascineaza si voi continua cu pozele pe care le-am facut intr-o sesiune de pozat drepnele negre.
Drepnelele sunt fiinte deosebite, speciale, au uimitoarea particularitate de a-si petrece tot timpul in zbor, cu exceptia momentelor cand stau la cuib. Se hranesc in zbor, se imperecheaza in zbor, beau apa din zbor.
Am observat ca la noi, in Romania, prefera sa faca cuiburile in podurile caselor vechi. Pentru acces folosesc sparturile de sub streasina. Doua poze facute la Busteni (Prahova), langa una din casele din centru :
Avand in vedere ca sunt aproape tot timpul in zbor, sunt greu de pozat decat daca nu ai acces la podul in care si-au facut cuiburile. Cum de cele mai multe ori accesul nu este posibil, oportunitatile de a le poza se reduc strict la momentele cand sunt in aer.
Cu o silueta proiectata impecabil pentru viteza, zboara foarte rapid, cu schimbari bruste de directie si pun la incercare posibilitatile sistemului de focalizare al camerei si abilitatea fotografului de a le incadra si urmari traiectoriile.
Parca sunt gauri negre, parca absorb toata lumina care cade pe ele. Ca sa iasa bine expuse/luminate, trebuie pozate atunci cand e lumina foarte buna.
Am vazut pe internet o harta cu distributia drepnelei in Romania. Pe harta respectiva drepneaua aparea doar pe litoral, in jud. Bacau si in cateva judete din vestul Romaniei. Eu am vazut drepnele cam peste tot. Nu cred ca e zona din tara unde sa nu fie si drepnele.
Aflat intr-o mica excursie pe Rucar-Bran, am descoperit un loc unde drepnele isi facusera cuiburi in podurile caselor vechi si cum nu reusisem inca sa fac poze bune cu drepnele in zbor, mi-am propus sa incerc sa le pozez aici.
M-am trezit dis-de-dimineata ca sa prind lumina buna.
Drepnelele se intorc frecvent la cuib pentru a hrani puii si au traiectorii de zbor previzibile.
M-am pozitionat intr-un loc pe unde treceau multe drepnele si am inceput sa le pozez:
Nu erau doar drepnele, erau si lastuni :
In timp ce eram atent la drepnele, am vazut un stol de porumbei domestici zburand cu viteza si in dezordine. Nu le-am dat atentie si rau am facut. Ii urmarea un uliu porumbar. Cand am realizat ce se intampla am ridicat repede camera spre el si am reusit sa-l pozez in timp ce urmarea porumbelul :
A ratat atacul, a incetinit si s-a indepartat usor, escortat de drepnele:
Pe unul din gardurile de langa mine am vazut o codobatura, pasare destul de comuna aici in zona. A fost cooperanta:
Dupa ce am terminat cu drepnelele, m-am dus pe chei si am descoperit un exemplar tanar de mierla de apa. Dimineata nu prea e lumina pe chei. Greu de facut poze bune in astfel de conditii.
Am si filmat pescarelul:
A fost o iesire reusita. Sunt fericit ca am reusit in sfarsit poze bune cu drepnele.
sâmbătă, 31 martie 2012
La pozat pasari in timpul migratiei de primavara
Un articol in care gasiti poze cu batausi, fugaci, prundarasi si alte specii de pasari facute la o iesire din martie, in timpul migratiei de primavara.
Acum o saptamana, doi amici pasionati de ornitologie m-au invitat la o iesire in zona unor lacuri din sud pentru a observa si poza oaspetii de primavara.
Cum in Bucuresti era cam "liniste", putine pasari se intorsesera din tarile calde, am raspuns bucuros invitatiei.
Am plecat foarte de dimineata catre prima destinatie, un lac pe langa Slobozia - lacul Fundata.
Si cum ziua buna se arata de dimineata, pe drum am vazut cateva stoluri de berze. Cel mai mare era chiar la iesirea din satul Ion Roata si numara minim 50 de exemplare.
Am oprit si le-am pozat, dupa care ne-am continuat drumul pana la Gheorghe Doja, unul din punctele de acces catre lac.
Deasupra lacului Fundata migratia era in toi. Am vazut sorecari, acvile tipatoare mici, stoluri mari de berze, rate, garlite, batausi.
Pe malul lacului multi popandai, usor de pozat.
La un moment dat am observat si pozat de la mare distanta doi califari rosii, pasari care sunt o raritate in zona asta.
O sa postez cateva poze cu stoluri de pasari.
Stol de garlite :
Stol de batausi:
"Vartej" de sorecari si acvile tipatoare mici, o poza nespectaculoasa dpdv tehnic si artistic, insa un moment magnific :
Si un "vartej" de berze :
Am vazut si "vartejuri" mixte de berze, sorecari si acvile, insa cum pozele sunt slabe, nu are rost sa le postez.
In tufisurile de langa mal am pozat o pitulice:
Codobatura de munte:
Broasca raioasa:
Popandai:
Prietenii mei au investit mult timp in observarea prin luneta a pasarilor de la fata locului si au intocmit o lista impresionanta de specii observate.
Am fost impresionat de performanta unei astfel de lunete. Pasarile aflate la distante mari de 100-150 m, pe care nici nu visam sa le pozez, se vedeau extrem de clar prin luneta asta.
La intoarcere, ne-am abatut catre a doua destinatie a excursiei noastre, un lac pe langa Urziceni - lacul Rodeanu.
Multa forfota pe lac : rate, garlite, picioroange, fluierari, batausi, fugaci, prundarasi, nagati.
Aici am pozat batausi, fugaci de tarm si prundaras.
Bataus :
Un film in care apar batausi, un fugaci de tarm si un prundaras gulerat mic:
Fugaci de tarm:
Prundaras gulerat mic:
Aventura noastra s-ar fi putut termina aici cu un final fericit : o excursie frumoasa, cu poze bune si multe specii de pasari identificate.
Numai ca omul intotdeauna vrea mai mult.
Cineva a propus sa dam un ocol lacului cu masina ca sa economisim timp. Cum ziua era pe terminate si nu mai era prea mult timp, a parut o idee buna la care am cumplat toti cu entuziasm.
Ne-am avantat cu incredere pe un teren viran care parea destul de solid, insa ne-am impotmolit dupa nici 100 de metri.
Am coborat din masina si am analizat situatia.
Doar rotile din fata erau un pic afundate in namol; cele din spate erau pe un teren ceva mai uscat.
Floare la ureche, am spus noi. Loganul e masina usoara, o scoatem impinsa.
Ne-am apucat sa o impingem cu optimism, dar nu am reusit nici macar sa o clintim.
Daca ati crezut vreodata ca o masina impotmolita poate fi scoasa lejer de 3-4 oameni, la fel cum am crezut si eu, ei bine sa stiti ca v-ati inselat serios.
Eu insumi am riscat in trecut si m-am avantat pe terenuri dificile bazandu-ma pe faptul ca cei din masina m-ar putea impinge in caz ca raman impotmolit.
Dupa experienta asta am realizat ca am fost extrem de imprudent.
Imi amintesc de o iesire pe malul lacului Techirghiol de acum 2 luni, cand bazandu-ma pe ajutorul celor din masina m-am avantat pe un teren moale si n-a lipsit mult ca sa raman impotmolit. Am avut noroc atunci. Aici e povestirea despre iesirea la Techirghiol:
IARNA LA POZAT RATE PE TECHIRGHIOL
Spre deosebire de Techirghiol, unde malurile sunt inalte iar pamantul devine moale doar de la precipitatii, aici terenul mlastinos e alimentat in permanenta de apa freatica. Cand e mult soare, pamantul prinde o crusta uscata care da aparenta de teren solid.
Daca ai cazut in capcana cu masina, nu mai ai scapare.
Cu cat incerci sa o scoti din namol, cu atat se afunda mai mult in namol din ce in ce mai moale. Cauciucurile se umplu imediat de namol si nu mai au pic de aderenta.
Am renuntat dupa putine incercari sa o mai scoatem, pentru ca riscam ca o afundam prea mult, sa o punem cu burta pe namol, cum se spune.
Asa ne-am pomenit impotmoliti in mijlocul salbaticiei, la distanta mare de "civilizatie" si intr-o zi (duminica) cand putini sunt dispusi sa vina sa te ajute.
Inutil sa mai spun ca Florin, norocosul care a fost la volan, a fost tinta tuturor ironiilor. Saracul nu avea decat o singura vina - aceea de a fi la volan intr-un moment dificil. Altfel sunt convins ca oricare dintre noi ar fi avut sanse la fel de mari sa ramana impotmolit pe un astfel de teren.
Am inceput sa dam telefoane.
Duminica seara, putine sanse sa gasim pe cineva disponibil sa ne ajute.
Am ajuns pana la urma la ultima solutie : sa gasim o firma de tractari dispusa sa vina acolo.
Dupa a doua incercare am gasit pe cineva dispus sa ne ajute.
Pretul un pic cam mare dar de inteles in acelasi timp. Trei inconstienti ramasi impotmoliti in salbaticie, duminica seara. E normal.
Ca sa nu o lungesc foarte mult, au venit doi oameni cu o platforma si au tras loganul cu troliul. A iesit destul de greu intr-un mod care m-a facut sa inteleg ca si 5-6 oameni daca ar fi impins la Logan si tot nu iesea.
Le-am multumit celor care ne-au ajutat la necaz si am plecat fericiti.
Insa povestea nu se termina aici....
Nu merseseram nici 500 de metri pe drumul de intoarcere cand suna telefonul. Erau cei care ne remorcasera.
Ramasesera impotmoliti si ne cerea ajutorul.
La intoarcere facusera greseala sa aleaga un traseu mai prost si sa mearga foarte incet.
Ne-am intors sa-i ajutam si timp de o ora am incercat toate variantele posibile ca sa-i scoatem din namol : cu troliu legat de logan, cu loganul ambalat la maxim, cu loganul urcat pe platforma ca masina cea mare sa aiba tractiune. Nimic nu a mers.
In jur plutea un miros "placut" de ambreiaj incins de la Loganul lui Florin.
Dupa multe incercari am ajuns la concluzia ca nu-i putem ajuta si i-am lasat acolo.
Ne-au sunat mai tarziu si ne-au spus ca au iesit si ei de acolo. Au chemat un camion de 7t care i-a remorcat fara probleme.
A fost o zi frumoasa in care am pozat si observat multe specii de pasari. La sfarsit am avut parte si de aventura care din fericire s-a terminat bine pentru noi.
Informatii despre speciile de animale pozate, gasiti aici:
www.animale-salbatice.ro
Acum o saptamana, doi amici pasionati de ornitologie m-au invitat la o iesire in zona unor lacuri din sud pentru a observa si poza oaspetii de primavara.
Cum in Bucuresti era cam "liniste", putine pasari se intorsesera din tarile calde, am raspuns bucuros invitatiei.
Am plecat foarte de dimineata catre prima destinatie, un lac pe langa Slobozia - lacul Fundata.
Si cum ziua buna se arata de dimineata, pe drum am vazut cateva stoluri de berze. Cel mai mare era chiar la iesirea din satul Ion Roata si numara minim 50 de exemplare.
Am oprit si le-am pozat, dupa care ne-am continuat drumul pana la Gheorghe Doja, unul din punctele de acces catre lac.
Deasupra lacului Fundata migratia era in toi. Am vazut sorecari, acvile tipatoare mici, stoluri mari de berze, rate, garlite, batausi.
Pe malul lacului multi popandai, usor de pozat.
La un moment dat am observat si pozat de la mare distanta doi califari rosii, pasari care sunt o raritate in zona asta.
O sa postez cateva poze cu stoluri de pasari.
Stol de garlite :
Stol de batausi:
"Vartej" de sorecari si acvile tipatoare mici, o poza nespectaculoasa dpdv tehnic si artistic, insa un moment magnific :
Si un "vartej" de berze :
Am vazut si "vartejuri" mixte de berze, sorecari si acvile, insa cum pozele sunt slabe, nu are rost sa le postez.
In tufisurile de langa mal am pozat o pitulice:
Codobatura de munte:
Broasca raioasa:
Popandai:
Prietenii mei au investit mult timp in observarea prin luneta a pasarilor de la fata locului si au intocmit o lista impresionanta de specii observate.
Am fost impresionat de performanta unei astfel de lunete. Pasarile aflate la distante mari de 100-150 m, pe care nici nu visam sa le pozez, se vedeau extrem de clar prin luneta asta.
La intoarcere, ne-am abatut catre a doua destinatie a excursiei noastre, un lac pe langa Urziceni - lacul Rodeanu.
Multa forfota pe lac : rate, garlite, picioroange, fluierari, batausi, fugaci, prundarasi, nagati.
Aici am pozat batausi, fugaci de tarm si prundaras.
Bataus :
Un film in care apar batausi, un fugaci de tarm si un prundaras gulerat mic:
Fugaci de tarm:
Prundaras gulerat mic:
Aventura noastra s-ar fi putut termina aici cu un final fericit : o excursie frumoasa, cu poze bune si multe specii de pasari identificate.
Numai ca omul intotdeauna vrea mai mult.
Cineva a propus sa dam un ocol lacului cu masina ca sa economisim timp. Cum ziua era pe terminate si nu mai era prea mult timp, a parut o idee buna la care am cumplat toti cu entuziasm.
Ne-am avantat cu incredere pe un teren viran care parea destul de solid, insa ne-am impotmolit dupa nici 100 de metri.
Am coborat din masina si am analizat situatia.
Doar rotile din fata erau un pic afundate in namol; cele din spate erau pe un teren ceva mai uscat.
Floare la ureche, am spus noi. Loganul e masina usoara, o scoatem impinsa.
Ne-am apucat sa o impingem cu optimism, dar nu am reusit nici macar sa o clintim.
Daca ati crezut vreodata ca o masina impotmolita poate fi scoasa lejer de 3-4 oameni, la fel cum am crezut si eu, ei bine sa stiti ca v-ati inselat serios.
Eu insumi am riscat in trecut si m-am avantat pe terenuri dificile bazandu-ma pe faptul ca cei din masina m-ar putea impinge in caz ca raman impotmolit.
Dupa experienta asta am realizat ca am fost extrem de imprudent.
Imi amintesc de o iesire pe malul lacului Techirghiol de acum 2 luni, cand bazandu-ma pe ajutorul celor din masina m-am avantat pe un teren moale si n-a lipsit mult ca sa raman impotmolit. Am avut noroc atunci. Aici e povestirea despre iesirea la Techirghiol:
IARNA LA POZAT RATE PE TECHIRGHIOL
Spre deosebire de Techirghiol, unde malurile sunt inalte iar pamantul devine moale doar de la precipitatii, aici terenul mlastinos e alimentat in permanenta de apa freatica. Cand e mult soare, pamantul prinde o crusta uscata care da aparenta de teren solid.
Daca ai cazut in capcana cu masina, nu mai ai scapare.
Cu cat incerci sa o scoti din namol, cu atat se afunda mai mult in namol din ce in ce mai moale. Cauciucurile se umplu imediat de namol si nu mai au pic de aderenta.
Am renuntat dupa putine incercari sa o mai scoatem, pentru ca riscam ca o afundam prea mult, sa o punem cu burta pe namol, cum se spune.
Asa ne-am pomenit impotmoliti in mijlocul salbaticiei, la distanta mare de "civilizatie" si intr-o zi (duminica) cand putini sunt dispusi sa vina sa te ajute.
Inutil sa mai spun ca Florin, norocosul care a fost la volan, a fost tinta tuturor ironiilor. Saracul nu avea decat o singura vina - aceea de a fi la volan intr-un moment dificil. Altfel sunt convins ca oricare dintre noi ar fi avut sanse la fel de mari sa ramana impotmolit pe un astfel de teren.
Am inceput sa dam telefoane.
Duminica seara, putine sanse sa gasim pe cineva disponibil sa ne ajute.
Am ajuns pana la urma la ultima solutie : sa gasim o firma de tractari dispusa sa vina acolo.
Dupa a doua incercare am gasit pe cineva dispus sa ne ajute.
Pretul un pic cam mare dar de inteles in acelasi timp. Trei inconstienti ramasi impotmoliti in salbaticie, duminica seara. E normal.
Ca sa nu o lungesc foarte mult, au venit doi oameni cu o platforma si au tras loganul cu troliul. A iesit destul de greu intr-un mod care m-a facut sa inteleg ca si 5-6 oameni daca ar fi impins la Logan si tot nu iesea.
Le-am multumit celor care ne-au ajutat la necaz si am plecat fericiti.
Insa povestea nu se termina aici....
Nu merseseram nici 500 de metri pe drumul de intoarcere cand suna telefonul. Erau cei care ne remorcasera.
Ramasesera impotmoliti si ne cerea ajutorul.
La intoarcere facusera greseala sa aleaga un traseu mai prost si sa mearga foarte incet.
Ne-am intors sa-i ajutam si timp de o ora am incercat toate variantele posibile ca sa-i scoatem din namol : cu troliu legat de logan, cu loganul ambalat la maxim, cu loganul urcat pe platforma ca masina cea mare sa aiba tractiune. Nimic nu a mers.
In jur plutea un miros "placut" de ambreiaj incins de la Loganul lui Florin.
Dupa multe incercari am ajuns la concluzia ca nu-i putem ajuta si i-am lasat acolo.
Ne-au sunat mai tarziu si ne-au spus ca au iesit si ei de acolo. Au chemat un camion de 7t care i-a remorcat fara probleme.
A fost o zi frumoasa in care am pozat si observat multe specii de pasari. La sfarsit am avut parte si de aventura care din fericire s-a terminat bine pentru noi.
Informatii despre speciile de animale pozate, gasiti aici:
www.animale-salbatice.ro
luni, 13 februarie 2012
La pozat pasari iarna
Dupa 2 luni de iarna tomnatica, in sfarsit iarna adevarata...
Vremea blanda din decembrie si ianuarie a dat peste cap migratia pasarilor salbatice. Fata de alti ani, unii oaspeti de iarna nu au mai venit la noi sau au venit in numar foarte mic.
Chiar si asa, am vazut multe specii de pasari bune de pozat, usor de observat dupa caderea zapezii si mult mai tolerante datorita conditilor extreme si a habitatului redus.
Am profitat din plin si am iesit la pozat chiar si atunci cand conditiile erau mai aspre : frig (-15'C) + vant sau ninsoare abundenta.
Pe camp domina stolurile de potarnichi si fazani. De cand a cazut zapada, sunt putine locuri de unde isi pot procura hrana.
Si la fazani, si la potarnichi, am observat tendinta de a umbla in grupuri mari iarna. Probabil ca e o masura de protectie impotriva pradatorilor.
Grupurile de potarnichi au 1-2 santinele care dau alarma atunci cand vad un pericol. Santinele nu se hranesc, supravegheaza in permanenta imprejurimile.
Aici doi fazani amortiti de frigul diminetii. Erau probabil -15'C.
Un video cu potarnichi, prima filmare facuta de mine cu DSLR-ul :
Tot pe camp sunt stoluri de vrabiute, cinteze, sticleti care se hranesc cu semintele plantelor neacoperite de zapada.
Odata cu venirea iernii, vin multe pasari de prada din nord. Pe camp vad adesea sorecari si uli pasarari.
Aici o poza cu un uliu pasarar, o pasare foarte frumoasa.
Ca si in alti ani, multe pasari salbatice au gasit adapost si hrana in parcuri. In Herastrau de exemplu nu ingheata apa. Vin becatine, fluierari, rate mari, rate mici, pescarusi, codobaturi, starci intarziati.
Saracele pasari au avut viata grea din cauza iernii extreme.
Cele care au riscat si au ramas aici, pacalite de prima parte a iernii, au facut un pariu prost cu viata.
Postez cateva poze facute in Herastrau care ilustreaza cele scrise mai sus :
Tot parcurile adapostesc fauna specifica padurilor de foioase: cateva specii de ciocanitori, pitigoi, macalendri, mierle, cinteze, sturzi, botgrosi, ciufi, uneori apar si cocosari.
Obisnuite cu prezenta omului, pot fi pozate usor, uneori in ipostaze amuzante.
In parcul din Sinaia am pozat mugurari, pitigoi de bradet si pitigoi suri :
Am profitat din plin de vremea asta de iarna adevarata. Sa vedem ce suprize ne mai ofera baba Dochia. Eu sper sa mai avem zapada macar pana la sfarsitul lui februarie.
Pentru informatii despre pasarile pozate, aici :
pasari salbatice
Vremea blanda din decembrie si ianuarie a dat peste cap migratia pasarilor salbatice. Fata de alti ani, unii oaspeti de iarna nu au mai venit la noi sau au venit in numar foarte mic.
Chiar si asa, am vazut multe specii de pasari bune de pozat, usor de observat dupa caderea zapezii si mult mai tolerante datorita conditilor extreme si a habitatului redus.
Am profitat din plin si am iesit la pozat chiar si atunci cand conditiile erau mai aspre : frig (-15'C) + vant sau ninsoare abundenta.
Pe camp domina stolurile de potarnichi si fazani. De cand a cazut zapada, sunt putine locuri de unde isi pot procura hrana.
Si la fazani, si la potarnichi, am observat tendinta de a umbla in grupuri mari iarna. Probabil ca e o masura de protectie impotriva pradatorilor.
Grupurile de potarnichi au 1-2 santinele care dau alarma atunci cand vad un pericol. Santinele nu se hranesc, supravegheaza in permanenta imprejurimile.
Aici doi fazani amortiti de frigul diminetii. Erau probabil -15'C.
Un video cu potarnichi, prima filmare facuta de mine cu DSLR-ul :
Tot pe camp sunt stoluri de vrabiute, cinteze, sticleti care se hranesc cu semintele plantelor neacoperite de zapada.
Odata cu venirea iernii, vin multe pasari de prada din nord. Pe camp vad adesea sorecari si uli pasarari.
Aici o poza cu un uliu pasarar, o pasare foarte frumoasa.
Ca si in alti ani, multe pasari salbatice au gasit adapost si hrana in parcuri. In Herastrau de exemplu nu ingheata apa. Vin becatine, fluierari, rate mari, rate mici, pescarusi, codobaturi, starci intarziati.
Saracele pasari au avut viata grea din cauza iernii extreme.
Cele care au riscat si au ramas aici, pacalite de prima parte a iernii, au facut un pariu prost cu viata.
Postez cateva poze facute in Herastrau care ilustreaza cele scrise mai sus :
Tot parcurile adapostesc fauna specifica padurilor de foioase: cateva specii de ciocanitori, pitigoi, macalendri, mierle, cinteze, sturzi, botgrosi, ciufi, uneori apar si cocosari.
Obisnuite cu prezenta omului, pot fi pozate usor, uneori in ipostaze amuzante.
In parcul din Sinaia am pozat mugurari, pitigoi de bradet si pitigoi suri :
Am profitat din plin de vremea asta de iarna adevarata. Sa vedem ce suprize ne mai ofera baba Dochia. Eu sper sa mai avem zapada macar pana la sfarsitul lui februarie.
Pentru informatii despre pasarile pozate, aici :
pasari salbatice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)