"Geniul omenesc nu va putea nicicând nascoci inventii mai desavârsite ca acelea create de natura, în care nu lipseste nimic si nimic nu-i de prisos. "

marți, 18 iunie 2013

Cuibareala de primavara

Un articol cu poze si povesti adevarate din viata pasarilor: jocurile dragostei, inmultire/imperechere, "marea cuibareala" si pui.

N-am mai scris de mult timp aici. Mare parte din timpul liber l-am investit in iesiri foto. Este varful maxim. Am vrut sa profit din plin.
Am facut multe poze si filme, sunt foarte multumit de rezultatele pe care le-am obtinut. Am suprins multe momente frumoase pe care o sa le postez si aici.

Deschid postarea cu un set de poze in care se imperecheaza cateva specii de pasari: piciorongi, prundarasi gulerati mici, ciovlici si ghionoaie verde.





Intr-un parc din Bucuresti am urmarit evolutia unui cuib de silvie mica din momentul cand s-au depus oua pana cand au plecat puii din cuib.
Silviile isi fac cuibul in tufisuri dese, greu accesibile, deci protejate de pradatori si alti vizitatori.
Dupa ce e gata cuibul, femela face cate un ou pe zi pana ajung sa fie 4-5 oua in cuib.



Dupa ce a depus ultimul ou, silvia mica incepe sa cloceasca.



 Dupa aproximativ 2 saptamani ies puii.



Sunt cinci guri flamande pe care parintii trudesc din greu sa le hraneasca.


Adultii vin la fiecare 5-10 minute la cuib cu insecte in cioc pentru a sustine un ritm de crestere exploziv.
In 10 zile puii vor parasi cuibul.





Puii cresc intr-adevar foarte repede si ajung sa stea inghesuiti in cuib.




In cele din urma puii parasesc cuibul.


A fost si pentru mine un efort sa gasesc cat mai mult timp liber in cele 10 zile cat au stat puii in cuib.
Am vrut sa le urmaresc evolutia, sa-i pozez si sa-i filmez. A fost o placere sa-i privesc, un moment frumos, special.

Aici un filmulet cu aceiasi pui de silvie :



Intr-o scorbura a unui copac din Herastrau si-au facut cuib niste codrosi de padure. De regula aleg scorburi adanci, deci puii nu sunt foarte usor accesibili. Ma multumesc sa ii privesc si sa ii pozez in timp ce aduc mancare la cuib.




De curand am descoperit o pereche de codros de padure care si-a facut cuib intr-o gaura in izolatia unei case. O sa-i urmaresc evolutia si sper sa reusesc poze si cu juvenili.


Pe la sfarsitul lunii aprilie am descoperit un cuib in varful unei salcii inalte, pe langa care statea o pereche de vanturei rosii. Am trecut de mult ori pe acolo si i-am vazut de fiecare data in preajma.


Asa ca pe la inceputul lunii iunii, eu si cu amicul Cristian Mihai am hotarat sa le facem o vizita.
Ne-am propus sa urcam pana sus la cuib, sa vedem daca sunt pui, eventual sa-i si pozam.
Salcia era inalta, un pic inclinata iar varful cam subtire.
Am decis amandoi ca este prea riscant sa urcam chiar pana la cuib - varful se putea rupe, iar cel care era acolo ar fi cazut de la o inaltime destul de mare.
Am ales ca punct de oprire ultima bifurcatie a crengilor terminale.
De la inaltimea aceea nu puteam vedea ce e in cuib, in schimb puteam ridica camerele un pic peste cuib si puteam poza ce era inauntru.

Cristi a urcat primul. A ridicat camera deasupra capului, a facut cateva poze si mi-a spus ca sunt pui in cuib.
A coborat insa repede pentru ca avea un obiectiv prea lung 50mm (100mm echivalent in f.35mm) si nu prindea prea mult in cadru. 



Am pus pe camera un obiectiv "scurt" Zuiko 14-42mm (28-84mm echiv. f.35 mm) adecvat conditiilor de acolo.Bine am facut. Nu as fi reusit sa fac poze cu o focala mai mare de 20mm (40mm echiv.)

Am urcat si eu in salcie. Nu a fost usor, mai ales ca nu fac asta in fiecare zi. Nu gaseam intotdeauna suficiente crengi de sprijin. Efort si concentrare maxime ca sa nu gresesc si sa cad de foarte sus.
Acolo sus uuuuuuu....inaltime mare. Salcia se legana un pic si crea sentimentul de instabilitate.
Am ridicat camera deasupra capului si un pic peste cuib si am facut cateva poze. 
Pentru postare, am ales-o pe aceasta.



Sunt 5 pui in cuib. Doi dintre ei au vazut camera si sunt curiosi.Ceilalti sunt molesiti de caldura.
Conditii groaznice de pozat : lumina putina, camera grea, multe crengi (putin spatiu de manevra). Tineam cu o singura mana camera, nici nu vedeam ce pozam, incadram la ghici. Multe poze ratate, incadrate prost, insa am reusit si cateva poze incadrate bine.
Am hotarat ca sunt multumit cu ce am obtinut si am coborat usor usor din salcie.
Coboratul parca a fost si mai greu decat urcusul.
Se pare ca am pierdut abilitatile de catarator pe care le aveam la 7-12 ani. : -)
Am ajuns jos, gafaind si tremurand de efort si de concentrare. 
Cred ca au fost cele mai muncite poze din viata mea. A meritat efortul. Sunt fericit. Am facut pozele pe care mi le doream.....


Tot primavara devreme am gasit o ciocanitoarea neagra in timp ce lucra la un cuib. Avand in vedere distanta mare, am preferat sa o filmez.




O sa continui cu o alta povestioara interesanta. Pe la sfarsit de mai eram la o cariera de piatra pe langa Palazu Mic (jud.Constanta). Speram sa gasesc acolo lacustari. Nu am gasit lacustari, dar am gasit un alt subiect interesant.
Eram pe un drum asfaltat care urca pe un deal, chiar pe marginea gropii (a carierei).
Am fost suprins sa descopar pe marginea drumului o pereche de prundarasi gulerati mici.
Prundarasii mici aleg uneori carierele de piatra ca si teritoriu, dar acolo unde i-am gasit era cam sus si aparent nu era nicio sursa de apa in jur.
In mod surprinzator, adultii nu se indepartau si faceau galagie semn ca aveau ceva de aparat.



Hopa ! Dintr-o data am vazut si puii alergand derutati.



Adultii au dat comanda "camuflaj" iar puii s-au facut una cu pamantul.

Intr-adevar foarte greu de vazut. 
I-am pozat linistit si cu tele-ul si cu un obiectiv macro de 35mm timp de cateva minute.
Cu toate ca ii pozam de foarte aproape, puii stateau nemiscati, credeau ca sunt invizibili.







Din cauza ca sunt foarte mici si stau lipiti de pamant, este foarte greu de gasit un unghi bun. Daca se pozeaza foarte aproape de nivelul solului se interpun pietricele, fire de iarba...etc.
Au fost foarte simpatici.

Acum o povestioara de la munte.
La munte lucrurile se intampla mai tarziu. Explozia vegetatiei si a insectelor incepe in a doua jumatate a lunii mai. Prin urmare si pasarile incep sa cuibareasca tot cam atunci. .
Acum cateva zile (jumatatea lui iunie) ma plimbam pe cheile Dambovicioarei, aproape de pestera.
Am observat doua codobaturi de munte cu prada in cioc, deranjate de prezenta mea. Una dintre ele (masculul) ma apostrofa sonor.
Am inteles ca au cuib in zona.
M-am indepartat de zona respectiva si le-am urmarit cu privirea ca sa vad unde se duc.
Ambele s-au dus intr-un punct de pe peretele vertical de stanca si dupa aia au plecat.
Mi-am fixat niste repere si m-am apropiat.
Peretele de stanca era pe partea cealalta a a raului, iar punctul respectiv la o inaltime de 2.5m.
Pentru ca raul nu avea decat vreo 2-3 m latime, am preferat sa raman pe malul opus, unde aveam si avantajul ca eram pozitionat mai sus.

Iata locul unde s-au oprit cele doua codobaturi. Observati ceva ?



Si acum si mai de aproape : 

Da, intr-o scobitura din peretele de stanca, codobaturile de munte si-au facut cuib, mascat destul de bine de vegetatie, foarte greu de observat. Este intr-o zona foarte circulata, pe unde trec coloane de turistii catre pestera - cel mai important obiectiv din zona.

Am cautat cateva unghiuri bune ca sa fac cateva prim-planuri cu puii din cuib. Iata ce am reusit sa fac !





Sunt cinci pui care probabil ca vor parasi destul de repede cuibul - in maxim 7-8 zile.


Pe la inceputul lui iunie am gasit pe la Moieciu un mascul de cocosar care curta intens o femela : se tot infoia si incerca sa o atraga cu o rama. Postez filmarea.



Intr-o padure de langa Bucuresti este colonie de starci cenusii. Si-au facut cuiburi in copacii inalti. Pentru o zona precum Delta o colonie de starci cenusii ar fi ceva obisnuit. Aici, langa Bucuresti, o astfel de colonie este ceva inedit.




Inchei postarea cu o rata cu pui pozata la Chitila.


joi, 17 ianuarie 2013

Pasarile migratoare de iarna din Romania

Un articol cu poze si comentarii despre pasarile migratoare care pot fi observate iarna in Romania.

Pe timp de iarna, tara noastra este gazda pentru mai multe specii de pasari venite din nordul inghetat.

Cu alte cuvinte, Romania este "tara calda" pentru unele specii de pasari precum lebada de iarna, gasca cu gat rosu, rata mica, cocosarul, matasarul, cinteza de iarna, pasarea omatului, sorecarul incaltat...etc.

Mai sunt si pasari migratoare de vara care aleg sa ramana la noi atunci cand iernile sunt usoare. De exemplu : starcul cenusiu, egreta mare.

Alte specii de pasari apar doar in tranzit, uneori pentru perioade lungi de timp (saptamani, luni de zile) sau alteori accidental (o data la cativa ani) in functie de vremea din anul respectiv. Exemple : cufundarul polar, uliul pasar, pescarusul cu trei degete.

Cum vara care a trecut a fost secetoasa si mai slaba din punct de vedere "pasaristic", am sperat ca sezonul rece va aduce o schimbare in bine.
Si intr-adevar, sezonul rece a debutat promitator.

Inca din octombrie, am pozat cateva exemplare de cufundar polar (gavia artica) in penaj nuptial pe un lac din Bucuresti, specie care apare doar in tranzit la noi in tara.



In noiembrie, tot pe un lac din Bucuresti si tot in tranzit, am pozat un exemplar tanar de pescarus cu trei degete, o specie care apare foarte rar pe la noi.





Odata cu venirea sezonului rece, pe camp se inmultesc si pasarile de prada, cele mai multe venite din nord : sorecari comuni sau incaltati, soimi de iarna, soimi calatori, ereti vineti...etc. Pe langa acestea mai sunt si pasarile de prada sedentare, prezente tot timpul anului la noi : vanturei rosii, sorecari comuni, uli pasarari si porumbari. Predomina sorecarii comuni, aflati de multe ori in copacii de pe marginea drumului.

In iarna asta am pozat si filmat un sorecar incaltat dincolo de centura Bucurestiului, un oaspete care apare la noi doar in sezonul rece.







Sorecarul comun cuibareste in Romania, insa pe perioada iernii sunt multe exemplare venite din nord.



Aici am filmat un sorecar comun in timp ce se hranea dintr-un starv de caine.


Ghinionul face ca unii caini morti sunt otraviti.
Intr-o zi am gasit un sorecar mort langa un cadavru de caine din care se hranise.
Moment trist....
Oamenii au obiceiul sa otraveasca cainii de care nu mai au nevoie, dupa care arunca cadavrele pe camp. Toate pasarile care se hranesc cu starvuri, mor si ele in momentul in care mananca dintr-un astfel de les.



Aici o fotografie cu un vanturel rosu, pasare intalnita tot timpul anului la noi, insa mult mai usor de observat si pozat iarna :



Cand au venit gerul si primele zapezi de anul asta, au aparut pe camp stoluri mixte de cinteze de iarna, presuri galbene, presuri de stuf, canepari, sticleti, scatii.
Am vazut si stoluri de cocosari si de matasari.

Cinteze de iarna :



Postez si o poza cu o presura galbena. Este o pasare care poate fi vazuta tot timpul anului si la noi, insa iarna vin foarte multe exemplare din nord.



Este si an de invazie la matasari. Aici in sud, pe langa Bucuresti, apar o data la cativa ani.
Nu i-am vazut decat intr-o singura zi - un stol de minim 50 de exemplare intr-un parc din Bucuresti. Probabil ca s-au dus mai spre sud. Nu am reusit sa fac decat poze de la distanta. Sper sa mai apara pe aici in iarna asta.

Vreo cateva zeci de exemplare de starci cenusii in penaj de iarna, asteapta vreme mai buna pe o balta inghetata.



Huhurezul mic e o pasare care sta tot timpul anului la noi, insa este mult mai usor de observat iarna, cand nu mai sunt frunze in copaci.
Aici am pozat un exemplar in scorbura unui copac.





Este jumatatea lui ianuarie. Iarna adevarata este abia la inceput. Ninsorile grele vin abia de acum incolo. Sper ca ele sa aduca satisfactii si mai mari, iubitorilor de animale.