Taramul PET-urilor

De cand fac fotografie "wildlife", am in permanenta fotografii ale caror fundal este compromis de deseuri, reziduuri, pet-uri, elemente ale "civilizatiei"...etc. In unele fotografii aceste gunoaie iau chiar prim-planul.
La inceput am sters pozele considerandu-le nereusite. De curand m-am gandit ca ar fi bine sa le pastrez si sa le postez in speranta ca trezesc in unii oameni ultimele farame de bun simt si civilizatie.
Cele mai mari probleme sunt pe baltile de langa marile orase unde multi pescari sau iubitori de natura isi petrec timpul liber. Multi dintre ei lasa dezastru in urma lor : hartii, resturi de mancare, sticle de plastic. Unele gunoaie ajung in apa, altele raman pe mal.

Imi amintesc ca am vazut la un moment dat un starc cenusiu care inghitea o punga de plastic. Sigur nu l-a ajutat la digestie.
Ce ironie - sa fii iubitor de natura, dar sa lasi dezastru in urma ta. Unde o sa mergi data viitoare, om fara minte, daca ai murdarit si ultimul colt curat de natura ?
Atunci cand fac poze pe baltile astea, trebuie sa fiu foarte atent si la ce e in fundal, sa nu prind in cadru si gunoaie.

Hai ca m-am intins cam mult la vorba! Sa mai vorbeasca si pozele!
Am aici 3 pui simpatici de chirighita care stau impreuna cu mama lor pe un PET:


In ultima vreme malurile apelor sunt vanate de catre "dezvoltatorii" imobiliari si promovate ca zone de lux. Ca ciupercile dupa ploaie apar constructii noi pe malul apelor. Pe langa faptul ca "civilizeaza zona" si exercita o presiune constanta asupra animalelor, mai si polueaza vizual mediul.
Aici doi pui de chirighita stau pe o bucata de polistiren, iar partea de jos a imaginii este poluata de reflexia in apa a unui gard.


In poza de mai jos am suprins o lisita cu pui pe cuib. Foarte frumos moment numai ca in fundal am prins si o cutie de bere aruncata probabil de un pescar.


Un starc de noapte parca face surfing pe un PET turtit :


Un starc de noapte vaneaza de pe un cauciuc de masina :


Pe un alt cauciuc se usuca la soare niste juvenili de lisita :


Sunt la Cheile Dambovicioarei, urmaresc si pozez de zor o mierla de apa. Apa binenteles ca e plina de gunoaie. Eforturile care se fac pentru a pastra zona curata sunt compromise de hoardele de turisti care lasa constant in urma lor tone de gunoaie.
Mierla mea se misca intruna prin apa in cautarea hranei. Ma straduiesc sa prind un unghi bun. In cele din urma reusesc sa pozez bine mierla chiar atunci cand se opreste pe un pet.


Sunt undeva in camp si reusesc sa pozez o potarniche. Potarnichea este un subiect greu de pozat; ma bucur mult cand reusesc o poza buna cu ea. Poza a iesit bine numai ca o punga multicolora din fundal distrage atentia de la subiect.


Usor usor ne sufocam cu gunoaie.