Filmarea animalelor salbatice cu DSLR-ul

In articolul curent o sa postez cateva filme cu animale salbatice si o sa povestesc despre experienta mea din timpul filmarii animalelor salbatice cu DSLR-ul.

De cativa ani buni, DSLR-urile au si functie de filmare.
Functie criticata la inceput de utilizatorii de DSLR-uri si inclusiv de mine, s-a dovedit pana la urma utila.
Avantajele sunt clare.

In primul rand e avantajul portabilitatii, nu mai trebuie sa cari o camera suplimentara pentru video.
Apoi calitatea imagini, marimea senzorului, posibilitatea de folosi obiective bune.

In ultime vreme am folosit constant filmarea de pe DSLR-ul meu (Olympus E-5) si am fost incantat de rezultate. Toate filmele pe care le voi posta aici sunt facute cu E-5 si Zuiko 50-200mm ED.

Sunt cateva aspecte care trebuie luate in considerare atunci cand se filmeaza cu DSLR-ul:
1. DSLR-urile nu sunt optimizate pentru filmare : obiectivele focalizeaza greu in modul live-view, uneori imprecis, fac zgomot care se inregistreaza pe coloana sonora.

Au aparut deja modele de camere fara oglinda cu senzor mare si cu obiective optimizate pentru filmare (exemplu : Panasonic GH3, Olympus E-M5).
Din pacate DSLR-urile au evoluat mai putin in directia asta.
Consecinta este ca cel care filmeaza trebuie sa faca multe artificii pentru obtinerea unei filmari de calitate (de ex. sa faca focalizare manuala in anumite situatii).

2. Stabilizarea este foarte importanta pentru obtinerea unui film de calitate.
Multe camere au stabilizare care insa nu ajuta fundamental in modul video, mai ales cand se folosesc focale lungi. Ideal e sa se foloseasca trepiedul.

Aici mai apare o problema datorata senzorilor CMOS si a obturatoarelor electronice (rolling shutter). Din cauza modului cum functioneaza obturatoarele electronice, obiectele in miscare din cadru sufera distorsiuni geometrice, se intind de parca ar fi facute din jeleu. Problema nu e doar la obiecte in miscare, si tremuraturile genereaza ele insele efect de jeleu.

Cu DSLR-ul montat pe trepied, nu am avut probleme. Aici am filmat niste lebede pe apa cu camera pusa pe trepied:



De foarte multe ori nu am trepiedul la mine si chiar atunci se intampla sa am mare nevoie de el. Va suna cunoscut ? :)
In astfel de momente o fac pe lunetistul : incerc sa tin camera cat mai fix, eventual sa o sprijin de ceva. De multe ori am pus camera pe genunchi. Oricat m-as stradui, filmele tot tremurate ies, mai mult sau mai putin.


Cand sunt mai putin tremurate filmele, merg reparate cu Deshaker, un plugin pentru VirtualDub. Cand sunt prea tremurate, VirtualDub-ul da chix.

Am aici un exemplu de film tremurat si stabilizat cu Deshaker, care a stabilizat intr-adevar cadrele, dar nu a reusit deloc sa corecteze efectul de jeleu. Vezi mai jos cum se "intinde" imaginea in filmul cu potarnichi :

Deshaker-ul are si modul de corectie pentru "rolling shutter" dar care practic nu are niciun efect.

Asa se face ca am adunat o colectie de filme tremurate. Nu speram ca o sa reusesc sa le repar vreodata.
In momentul cand am descoperit Adobe After Effects CS6, am pasit intr-o noua era a editarii video. Adobe After Effects are un modul de stabilizare "Warp Stabilizer" care stie sa corecteze si efectul de jeleu.

A fost pur si simplu fabulos programul. Cu el am reusit sa repar toate filmele tremurate. Rezultatele mi s-au parut excelente.

Postez aici o comparatie intre Virtual Dub si Adobe After Effects, un filmulet tremurat stabilizat cu ambele programe :

Diferente clare intre rezultatele celor doua programe.
VirtualDub stabilizeaza bine dar nu stie sa corecteze efectul de jeleu.
AAE stabilizeaza si corecteaza efectul de jeleu. Rezultatul este excelent.

Aici este filmul complet stablizat cu AAE :

3. Mai este un dezavantaj care rezulta din rezolutia filmului.
Cand fotografiez,pozele au rezolutie mare si ramane loc destul pentru decupaje (crop-uri). Foarte des decupez.
DSLR-ul meu filmeaza doar HD, deci pozele sunt redimensionate la 1Mp atunci cand sunt injectate in cadrele filmului. Se pierde foarte multa rezolutie si nu prea se mai pot face decupaje. Cu alte cuvinte, sunt obligat sa ma apropii mai mult atunci cand filmez decat atunci cand pozez.

La unele modele de camere s-a rezolvat problema asta. De exemplu la Panasonic GH2 sau Olympus E-M5 s-a implementat un teleconvertor digital care decupeaza din imaginea originala. Teleconvertorul digital mi se pare neinteresant pentru fotografiere (decupaje se pot face si mai tarziu), insa este extrem de util la filmare.

4. Filmele sunt foarte sensibile la setari gresite. La filmare, daca s-a gresit expunerea nu se mai poate face mare lucru, in timp ce la fotografiere, daca se alege formatul raw se pot recupera usor poze cu expunerea gresita.

Culorile si balanta de alb ale filmelor se pot imbunatati cu diverse pluginuri. AAE are o colectie impresionanta de filtre pentru filme.


5. La filme HD mai exista dezavantajul spatiului ocupat de fisiere. Trebuie carduri si harddiscuri mari. Pentru filme cu rezolutie mare trebuie si putere de procesare : calculator cu procesor rapid, multa memorie.

Cum procedez cand filmez animale salbatice ?
In primul rand incerc sa stabilizez camera. Daca nu am trepiedul la mine, incerc sa pun camera pe un suport/obiect fix. Au fost situatii in care, neavand nimic la indemana, m-am asezat in pozitie de ghemuit si am pus camera pe unul din genunchi.

Apoi trec camera in modul live-view si reglez atent expunerea.

Gandesc incadrarea in asa fel incat sa ramana destul spatiu in jurul subiectului penru o stabilizare ulterioara, la editare. O incadrare foarte stransa nu lasa loc de stabilizare la editare, pentru ca stabilizarea digitala decupeaza intotdeauna din cadrul original.

La sfarsit prefocalizez si incep filmarea. In timpul filmarii nu mai focalizez decat daca e neaparata nevoie. Camera are si focalizare continua, dar nu o folosesc din cauza ca merge greu iar sunetele scoase de obiectiv se inregistreaza pe coloana sonora a filmului.

La sfarsit deschid filmele cu Adobe After Effects, le stabilizez daca e cazul, eventual aplic cateva filtre suplimentare : reglaj culori, "sharpness", "unsharp mask", contrast si luminozitate.

O sa inchei articolul cu cateva filme editate cu VirtualDub sau cu Adobe After Effects.

Taramul PET-urilor

De cand fac fotografie "wildlife", am in permanenta fotografii ale caror fundal este compromis de deseuri, reziduuri, pet-uri, elemente ale "civilizatiei"...etc. In unele fotografii aceste gunoaie iau chiar prim-planul.
La inceput am sters pozele considerandu-le nereusite. De curand m-am gandit ca ar fi bine sa le pastrez si sa le postez in speranta ca trezesc in unii oameni ultimele farame de bun simt si civilizatie.
Cele mai mari probleme sunt pe baltile de langa marile orase unde multi pescari sau iubitori de natura isi petrec timpul liber. Multi dintre ei lasa dezastru in urma lor : hartii, resturi de mancare, sticle de plastic. Unele gunoaie ajung in apa, altele raman pe mal.

Imi amintesc ca am vazut la un moment dat un starc cenusiu care inghitea o punga de plastic. Sigur nu l-a ajutat la digestie.
Ce ironie - sa fii iubitor de natura, dar sa lasi dezastru in urma ta. Unde o sa mergi data viitoare, om fara minte, daca ai murdarit si ultimul colt curat de natura ?
Atunci cand fac poze pe baltile astea, trebuie sa fiu foarte atent si la ce e in fundal, sa nu prind in cadru si gunoaie.

Hai ca m-am intins cam mult la vorba! Sa mai vorbeasca si pozele!
Am aici 3 pui simpatici de chirighita care stau impreuna cu mama lor pe un PET:


In ultima vreme malurile apelor sunt vanate de catre "dezvoltatorii" imobiliari si promovate ca zone de lux. Ca ciupercile dupa ploaie apar constructii noi pe malul apelor. Pe langa faptul ca "civilizeaza zona" si exercita o presiune constanta asupra animalelor, mai si polueaza vizual mediul.
Aici doi pui de chirighita stau pe o bucata de polistiren, iar partea de jos a imaginii este poluata de reflexia in apa a unui gard.


In poza de mai jos am suprins o lisita cu pui pe cuib. Foarte frumos moment numai ca in fundal am prins si o cutie de bere aruncata probabil de un pescar.


Un starc de noapte parca face surfing pe un PET turtit :


Un starc de noapte vaneaza de pe un cauciuc de masina :


Pe un alt cauciuc se usuca la soare niste juvenili de lisita :


Sunt la Cheile Dambovicioarei, urmaresc si pozez de zor o mierla de apa. Apa binenteles ca e plina de gunoaie. Eforturile care se fac pentru a pastra zona curata sunt compromise de hoardele de turisti care lasa constant in urma lor tone de gunoaie.
Mierla mea se misca intruna prin apa in cautarea hranei. Ma straduiesc sa prind un unghi bun. In cele din urma reusesc sa pozez bine mierla chiar atunci cand se opreste pe un pet.


Sunt undeva in camp si reusesc sa pozez o potarniche. Potarnichea este un subiect greu de pozat; ma bucur mult cand reusesc o poza buna cu ea. Poza a iesit bine numai ca o punga multicolora din fundal distrage atentia de la subiect.


Usor usor ne sufocam cu gunoaie.